Iese un timbru cu Ceauşescu. Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
– Nu se vinde, spune funcţionarul.
– De ce?
– Nu se lipeşte.
Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
– De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
– Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
Feciorul unui demnitar comunist pleacă în State pentru studii. Acasă trimite o telegramă scurtă :TRĂIASCĂ PARTIDUL COMUNIST. RĂMÂN!
Manifestaţie mare, mare. Lumea strigă: Ceauşescu, PCR! Ura! Ura! Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune niciun cuvânt. Un "om de ordine" se apropie de el şi îl întreabă:
– Ce faci, tovarăşe, de ce nu strigi ura?
– Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, dar ura e aici, în suflet.
Pe ordinea de zi a celui de al XXV-lea Congres al P.C.R. urmează alegerea secretarului general. După vii şi îndelungi aplauze, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se ridică şi ia cuvântul:
-Dragi tovarăşi şi pretini! Am o lungă carieră şi activitate revoluţionară în fruntea partidului şi statului. Nu mai pot. Sunt necesare schimbări. Aşa că am hotărât să propun în locul meu...
(Aplauze furtunoase şi urale prelungite)... pe tovarăşul Nicu Ceauşescu (Rumoare. Fluierături. Huiduieli). Tovarăşi . . . linişte, tovarăşi!
Bine. Pentru voi, pentru binele poporului român accept să fiu reales la al XXV Congres.
Un român, ajuns de curând în S.U.A., unde intenţiona să rămână definitiv, îşi despacheta lucrurile în apartamentul unchiului său. La un moment dat, scoate o fotografie a lui Ceauşescu. Unchiul, intrigat, se răsteşte la el:
- Tu porţi fotografia asta la tine tot timpul!?
- Da, unchiule. Cum să nu. Când mi-e dor de ţară, mă uit la ea şi-mi trece.
-Ce vârstă am, măicuţă? – întreabă Ceauşescu o bătrânică, în timpul unei vizite la C.A.P.
- Păi, să tot ai, maică, 70. Să n-ai 71.
Se anunţă la Scorniceşti că va veni în vizită Ceauşescu la mormântul părinţilor săi. Autorităţile locale dau imediat ordin să se cureţe peste tot, să se pună covoare roşii, să cânte fanfara, iar la intrarea în cimitir să se agaţe o inscripţie pe un panou, pe care să scrie: ,,Bine aţi venit!"
Un turist străin abia sosit în Bucureşti i se fură actele şi banii. Înfuriat, nu se mai poate abţine şi strigă:
- Unde este, dom'le, Securitatea română!!?
O bătrânică de lângă el îi şopteşte în voce groasă la ureche:
- Peste tot, maică. Peste tot.
Ceauşescu, travestit, se amestecă printre oameni de rând pentru a afla părerea poporului român despre el. Se duce într-o cârciumă şi intră în vorbă cu vecinul de masă. La un moment dat, întreabă:
- Ce părere ai despre Ceauşescu?
Celălalt priveşte cu teamă, în jur, apoi îi face cu ochiul celui travestit să-l urmeze la W.C. Odată ajuns, închide uşa, se uită în jur cu spaimă şi-i şopteşte la ureche:
- Eu, unul, vă iubesc.
Ceauşescu e pe moarte. Îşi cheamă pe rând copiii la capul patului. Primul e Nicu.
- Nicule, eu mor. Îţi las moştenire toţi banii din ţară şi din străinătate.
Urmează Zoe.
- Ţie, draga mea, îţi las casele şi tot ce e în ele.
Ultimul e Valentin.
- Măi băiete, de tine am cam uitat. Nu prea mai am ce să-ţi las.
- Tată, mie să îmi laşi portretul.
Peste un timp, răposatul face o vizită pe pământ.
- Dragă tată, îi spune Nicu, s-a dus tot. Curvele şi cazinourile mi-au mâncat banii.
- Nici eu nu mai am nimic, zice Zoe. Băutura şi bărbaţii mi-au mâncat banii.
Apare Valentin vesel şi prosper.
- Tu ce-ai făcut, băiete, că ţi-am lăsat numai portretul, bietul de tine.
- Poi m-am umplut de bani. Am pus portretul pe Lipscani şi lângă el un anunţ:
,,Un leu scuipatul, doi lei pişatul".
